Cum facem față furtunilor emoționale care însoțesc solicitările “nerezonabile” ale copiilor?

Furtuna emotionala la copii

 

Știi acele situații când mai puțin te aștepți sau nu ai timp, și … hop! Apare un “vreau” sau “nu vreau” și copilul se pune pe plâns, țipat sau trântit?

Iar tu, părintele, nu poți (din varii motive) sau nu ești dispus (tot din varii motive 🧐), să îi dai acel ceva? Acele situații când trasezi niște limite

 

Iată câteva exemple de astfel de situații:

  • “Vreau acum să merg in x loc. Vreau acuuum!”
  • “Nu vreau chifteluțe. Vreau să-mi faci paste.”
  • “Nu vreau să fac baie în seara asta./ Nu vreau să mă spăl pe dinți.”
  • “Nu-mi iese mamiiii! Vreau să faci tuuuu!”

 

Cum depășesc aceste momente fără să creez traume copilului meu?

 

Buuum!! 💥

Nori negri de furtună se apropie.

Nu de puține ori, resimt aceste solicitări “nerezonabile” ca un uragan 🌪, gata-gata să-mi scoată rădăcinile din pământ.

 

Dacă aș rămâne fără rădăcini în pământ, aș fi total neancorată în furtuna emoțională care tocmai începe.

Total desprinsă de valorile mele și de ce simt că e cu adevărat important pentru mine.

 

Iar eu vreau să fiu acel stejar bătrân și înțelept 🌳, bine înrădăcinat, care știe muuulte despre aceste furtuni. Care le înțelege rostul și rămâne bine fixat în solul lui, îmbrățișând cu blândețe furtuna.

 

Mi-am format un obicei, ca prima si prima dată, în astfel de situații să……🥁…….respir. 

De multe ori închid ochii pentru câteva secunde, pentru a reuși să mă conectez cu mine. Și nu dau nici un răspuns până nu simt că vine cu blândețe, cu calm și încredere.

cum sa stai calma cand copilul face tantrum

Uneori, copilul îmi zice plângând în acest timp “mami, zi ceva!”. Îi răspund că am nevoie de puțin timp să mă gândesc la un răspuns.

 

O da! Simt multă presiune în acele momente. Ea plânge sau țipă. Eu am multe lucruri pe cap, și pe deasupra, pun presiune pe mine să fiu mama-perfectă (ce-o fi și asta? 🤨), să nu care cumva să spun vreo tâmpenie. 🙊

 

Sunt atât de conștientă că tot ce fac eu și toată prezența mea are un impact imens în copilul de azi și adultul de mâine, încât pur și simplu îmi reconstruiesc creierul instant, pe loc, în interacțiunile cu ea.

 

Și respir din nou. 🧘

 

Ce fac în timpul furtunii emoționale?

 

Răspund apoi cu tot calmul pe care am reușit să mi-l adun. Trasez, bineînțeles, niște limite.

Și iată că furtuna se dezlănțuie! ⛈

Copilul plânge, țipă, se trântește pe jos, și îmi repetă într-una ceea ce vrea.

 

Ce fac eu, stejarul bătrân și înțelept? 🌳

 

1. Îmi reamintesc că emoțiile pe care le simte ea sunt emoții firești. 

Și cel mai bun lucru pe care pot să-l fac, e să fiu alături de ea în timp ce trăiește aceste emoții. Nu încerc să o distrag de la ele, nu o judec, nu o cert în vreun fel pentru ele, și nu încerc să îi înăbuș sau inhib ceea ce simte. 

 

2. Îi ofer brațele mele pentru a o ajuta în gestionarea emoțiilor.

Și îi spun vorbe cum ar fi: “Te înțeleg.”, “Sunt alături de tine.” Uneori acceptă din prima brațele mele, alteori nu vrea, și atunci îi dau spațiu și rămân în preajma ei, până vine ea să se așeze în brațe.

 

 

Mama si fiica imbratisate

 

3. Îi ofer timp pentru a trăi emoțiile.

Mă opresc din orice am de făcut, și mă așez lângă ea cu răbdare, calm, fără să pun nici un strop de presiune să îi treacă.

 

4. Îi validez emoțiile pe care le simte.

“A venit tristețea în vizită, nu-i așa?” Sau furia, sau frustrarea etc. “Te înțeleg”. Nu o învăț să fugă de aceste emoții, ci să le accepte (pe principiul “Hai să le invităm să ia masa cu noi.”). Folosesc cuvinte puține și nu folosesc prea multe explicații care țin de rațional. 

 

5. Rămân fermă (păstrând empatie pentru emoțiile ei).

Sau încerc pe cât pot de mult (și chiar pot, dacă am reușit să mă conectez întâi cu mine). Fermă nu înseamnă lipsită de blândețe și calmitate, ci dimpotrivă înseamnă că sunt împăcată, mulțumită, încrezătoare, senină cu decizia pe care am luat-o. 

 

Și aștept să iasă curcubeul. 🌈

Și iese.

Uneori după 5 minute, alteori după 15, și alteori după 30 de minute. Dar, important este că iese. Întotdeauna. 😌

 

Ce lucruri fac când nu e furtună, care ajută mult în timpul furtunii?

 

Ceea ce se întâmplă în timpul unei furtuni emoționale și felul în care copilul o gestionează, are mare legătură și cu o serie de lucruri care se întâmplă când nu e furtună, în restul momentelor vieții.

 

1. Sunt atentă la conținutul la care aleg să o expun și, în același timp, să nu o expun (încă).

 

Aici mă refer în primul rând la cărți, pentru că îi citesc mult.

Da, cărțile modelează caracterul copiilor. Modul lor de a fi, de a gândi și de a relaționa este influențat și de cărțile pe care alegem să le citim.

Carti pentru copii

 

Iar cărțile pot accentua anumite comportamente nedezirabile și pot duce la scăderea încrederii în propriile forțe.

Depinde de cât de conștient sunt scrise, ce mesaje alege autorul să transmită și ce tehnici folosește pentru a transmite acele mesaje.

Replici precum: “Sunt supărat, mi-aș dori să dispar să nu mă mai vadă nimeni.” (replică dintr-o carte), sunt semințe plantate în mintea copiilor, care nu duc la creșterea unei flori, ci a unei plante cu spini. 

 

Multe cărți pentru copii abundă în limbaj violent (insulte, etichetări, comparații, critici, învinuiri, etc) și în tehnici de învățare total depășite, pe care miile de studii despre dezvoltarea copiilor le dezaprobă.

Limbajul folosit in cartile pentru copii

 

Din dorința de a o învăța pe fetița mea cele mai bune valori care să o ajute în viață, am început să scriu, cu multă responsabilitate și iubire, cărți pentru copii.

 

Cărți personalizate, prin care să insuflu copiilor o serie de valori care să îi ajute în viață, precum: generozitatea, empatia, curajul, creativitatea, răbdarea (lista întreagă o găsiți pe misterulnumelui.ro).

 

Cărți scrise într-un limbaj non-violent, pline de învățămintele neprețuite ale iubirii și compasiunii, care să nu inhibe, ci să întărească autenticitatea copiilor și încrederea lor în propriile resurse, care să le permită să exploreze lumea din jur fără granițele limitative ale gândirii noastre. 

Carti personalizate pentru copii

 

2. Timpul pe care îl petrec cu ea și cât de conectate suntem contează 👩‍❤️‍👩.

Conectarea noastră are un rol esențial în gestionarea emoțiilor. Atât ale mele, pentru că mă ajută să pătrund mult mai ușor în lumea ei și să îi înțeleg nevoile. Cât și ale ei, care simte că sunt de partea ei într-un mod necondiționat, și e mai deschisă în a-mi accepta ajutorul.  

 

3. Ne jucăm împreună, ne hârjonim și ne iubim. ❤️ 

Râsul eliberează aceleași tensiuni ca și plânsul, de aceea de multe ori hârjoneala ajută la eliminarea tensiunilor existente.

Iar jocurile alături de copii sunt o modalitate extraordinară de a-i sprijini în exprimarea fricilor și supărărilor.

 

Și toate astea pentru că…

Pentru că, pe lângă mine crește un stejărel, care se uită cu ochi mari la mine, absorbind tot ceea ce sunt eu și tot ceea ce-l înconjoară.

Și îmi doresc ca prin ceea ce fac, ce spun, ce sunt, să ajut micul meu stejărel să ajungă un copac frumos, scăldat de soare, cu rădăcini puternice, care face față oricărei furtuni.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Folosim cookie-uri pentru a vă oferi cea mai bună experiență online. Prin acordarea acordului, acceptați utilizarea cookie-urilor în conformitate cu politica noastră privind cookie-urile.

Privacy Settings saved!
Privacy Settings

When you visit any web site, it may store or retrieve information on your browser, mostly in the form of cookies. Control your personal Cookie Services here.

These cookies are necessary for the website to function and cannot be switched off in our systems.

In order to use this website we use the following technically required cookies
  • wordpress_test_cookie
  • wordpress_logged_in_
  • wordpress_sec

Decline all Services
Accept all Services
Scroll to Top