Cum mă conectez cu al meu copil? Și beneficiul major care decurge din asta

Cum ma conectez cu al meu copil

Da, stiu, am citit-o in zeci de carti, si e oarecum de la sine inteles: cel mai pretios lucru pe care il poti face pentru copilul tau este sa petreci timp cu el.

Teoria suna MI-NU-NAT!

In practica insa, incerc sa ma impart in o suta de directii. De multe ori mi-e greu sa ma desprind de preocuparile mele de adult, si sa ma dedic copilasului meu.

Si cum timpul petrecut impreuna scade in mod natural si firesc de la o etapa la alta, o data cu cresterea independentei, a autonomiei si a dezvoltarii cognitive, mi se pare CU ATAT mai important sa gasesc moduri prin care sa raman conectata cu ea.

Sa raman conectata la lumea ei, la curiozitatile ei, la preocuparile ei, la emotiile si trairile ei.

Sa ne bucuram de fiecare etapa a vietii si sa o exploram impreuna.

 

Ma adaptez in functie de etapa de dezvoltare a copilului

 

Joaca este ceea ce ii defineste aceasta etapa de varsta (acum are 3 ani si jumatate).

 “Mami, ne jucam?” este aproape primul lucru pe care il spune dimineata.

Asa ca imi caut activ acel spatiu mental si acea stare cu care sa intru cat mai prezenta in joaca ei.

Cum fac asta?

Jonglez cu lucrurile pe care le am de facut intr-o zi, in asa fel incat sa am o parte a zilei dedicata complet ei. Pentru noi, in aceasta etapa, asta inseamna cam o ora, uneori doua, de timp petrecut impreuna jucandu-ne.

Chiar si atunci cand iesim in parc, in jurul blocului, pe malul lacului, in padure, nu doar in casa, ma implic in joaca ei, pentru ca ador sa ma conectez cu ea.

Pentru alte etape si pentru alte stiluri de viata ale altor familii, timpul acesta poate fi diferit. Important e sa existe.

Ne jucam, povestim si impartasim lucruri ca cele mai bune prietene.

Iar conexiunea dintre noi iese prin acoperis si atinge cote nebanuite.

Pentru ca joaca presupune o relatie de la egal la egal. Cand te cufunzi in joaca alaturi de copil, nu mai esti parintele care ii spune ce are voie si ce nu are voie sa faca, esti partenerul lui de joaca. Iar asta construieste o adevarata relatie de prietenie intre voi.

 

Ne jucam toamna

 

In restul zilei suntem tot impreuna, cu exceptia celor 4 ore de gradinita. Insa focusul nu e doar pe interactiunea dintre noi, pe implicarea mea in joaca ei.

De cele mai multe ori, o implic si pe ea in ceea ce fac eu. Iar acest lucru intareste si mai mult conexiunea noastra.

Gatim impreuna, facem curat in casa, punem rufe la spalat, apoi le intindem impreuna, facem yoga.

O implic chiar si in proiectul meu de carti pentru copii, unde impacheteaza cu mult entuziasm cartile impreuna cu mine. Ii place sa fie in preajma mea si totul e ca o joaca pentru ea.

Nu uit sa ii transmit din suflet de fiecare data incantarea mea ca facem o treaba minunata impreuna!

 

Impachetam carti pentru copii

 

Influenta parintelui vs influenta prietenilor in valorile copilului

 

Sunt atenta totusi sa existe un echilibru intre joaca de una singura, joaca cu alti copii, si joaca cu mine sau tati, sau toti trei.

Observ deja in joaca ei influenta prietenilor sai. Joaca cu alti copii ii imbogateste perspectivele si o ajuta mult sa evolueze.

Insa nu tot timpul influenta prietenilor este in armonie cu valorile familiei. Ceea ce e absolut firesc si natural.

De aceea mi se pare cu atat mai important ca timpul petrecut in familie sa fie unul semnificativ, mai ales in primii ani cand se cladesc fundamentele de viata si valorile copiilor.

Vor veni noi etape cand influenta prietenilor va fi mult mai mare decat acum. Si sper mult ca valorile si atitudinile deprinse din familie sa o ajute sa faca cele mai bune alegeri. Si mai sper sa avem aceeasi conexiune puternica, si acelasi timp minunat de care sa ne bucuram impreuna.

 

Cum ne jucam noi?

 

Atunci cand am incredere in spontaneitatea prezentului, cand ma deconectez de grijile mele de adult, si ma bucur cu adevarat de o ora de joaca cu ea, joaca noastra devine absolut fascinanta.

Creeaza conexiune, colaborare, dezbatere, creativitate. Ideile curg una din alta. Nimic nu e planificat, totul e spontan. Exploram, invatam una de la alta, si ne super super distram.

Nu-mi iese in fiecare zi, dar atunci cand imi iese, compenseaza pentru toate zilele in care nu mi-a iesit. 🙂

 

Joaca in natura

 

Azi, a fost o zi in care joaca noastra a curs atat de frumos, de spontan si de creativ.

Am iesit in gradina din fata blocului.

Acolo, intre niste copacei, isi imagineaza ea ca e casuta iepurasului Jacob (un personaj dintr-o carte care ii place mult).

Si-a luat cu ea o cescuta din casa, sa ii duca lui Jacob un ceai, ca e racit.

Cand am ajuns, ne-am impartit rolurile. Eu eram Jacob si ea Alessia. Am intrat (eu mai greu pt ca abia incapeam) in tufis. Mi-a dat ceaiul, si apoi m-a rugat sa ii arat ce am cultivat in gradina (imaginar bineinteles).

O las foarte mult pe ea sa ghideze jocul, ii incurajez initiativele, ideile, propunerile si le urmez cu entuziasm. Si vin si eu cu propuneri sau idei, acolo unde simt ca e loc de invatare.

Dupa ce ne-am plimbat prin gradina si am discutat despre morcovi, rosii cherry, ceapa si alte legume, m-a rugat sa ii arat care e toaleta de la casa mea (eu fiind in continuare Jacob). :)))

Ne-am bagat prin toate tufisurile, pe sub si printre brazi, si deodata am descoperit fructele minunate ale bradului.

 

Fructele bradului

 

Ne-am oprit sa le exploram. Am descoperit ca atunci cand apesi pe ele iese un clei. I-am propus sa facem un experiment.

Folosim des acest termen “experiment” si ii place mult. Si mie imi place, pentru ca incurajeaza gandirea critica, explorarea si nu implica ideea de esec.

I-am sugerat sa lipim frunze intre ele cu acest clei. Zis si facut. Ea a propus sa lasam frunzele lipite la uscat pana a doua zi, si le-a gasit un loc.

Ca sa nu uitam unde le-am pus, i-am sugerat sa ne luam un reper. Un termen nou pentru ea, pe care i l-am explicat si pe care a fost incantata sa-l invete. L-a repetat de multe ori pana am plecat. :)))

Apoi jocul a luat o intorsatura cu ceva mai multa adrenalina. Mi-a spus:

“Vin 17 luuupi!!! Tre sa fugiiim in casutaaaa!”

Am fugit mancand pamantul cu ea :))) I-a placut la nebunie.

O alta interventie pe care am facut-o in joc, dupa ce ne-am jucat ceva timp de-a lupii:

“Ce am putea face sa nu ne manance lupii?” am intrebat-o.

“Sa stam in casuta.”, mi-a spus ea.

 

Joaca in natura

 

“Buna ideea. M-am gandit si eu la o solutie. Ce-ar fi sa le facem muuuulta mancare si sa le-o lasam in farfurii in fata casutei? Daca nu vor mai fi infometati, isi vor vedea de drum.”

“Daaa!” mi-a raspuns ea incantata.

A fost o idee prin care am vrut sa o invat ca orice problema are o solutie, si sa ma asigur ca nu ia foarte in serios joaca asta cu lupii, pe care a invatat-o de la prietenii ei. N-as vrea sa-si creeze niste frici inutile.

Am folosit frunze pe post de farfurii, si pentru ca mi-a zis ca sunt 17 lupi, am rugat-o sa ma ajute cu numaratul farfuriilor (matematica strecurata natural si spontan in joaca).

 

 

Joaca libera si beneficiile ei

 

Totul a durat cam o ora, si a fost ca o terapie de relaxare, ca o meditatie pentru mine, absorbita complet in joc, fara alte ganduri, dorinte sau planuri.

Fara sa-mi verific mailul sau social media. Am scos telefonul doar sa surprind vreo 2 – 3 poze si atat. 🙈

Iar ea a simtit bucuria pura care vine dintr-o joaca pe cinste. Si ne-am bucurat de timpul minunat petrecut impreuna, de care sper ca isi va aduce aminte cu drag cand va fi mare. Eu cu siguranta il voi pastra in suflet.

Ce beneficii a adus joaca spontana, libera, in care ne-am implicat amandoua 100%?

  • a descoperit lucruri noi in natura (fructele cleioase)
  • am facut impreuna experimente (ceea ce-i hraneste creativitatea, gandirea critica, dorinta de explorare)
  • a invatat in mod super natural ce-i ala un reper (ceea ce ii imbogateste vocabularul)
  • am exersat numaratul (matematica)
  • am vorbit despre solutii la diverse situatii (ceea ce-i dezvolta mentalitatea de crestere)
  • ne-am folosit imaginatia si creativitatea pe tot parcursul jocului

Si asta e ceea ce numesc invatare prin joaca. 😌

Nu-mi iese de fiecare data, dar cand imi iese, imi vine sa scriu un articol. Sau sa fac un video. 😁

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Folosim cookie-uri pentru a vă oferi cea mai bună experiență online. Prin acordarea acordului, acceptați utilizarea cookie-urilor în conformitate cu politica noastră privind cookie-urile.

Privacy Settings saved!
Privacy Settings

When you visit any web site, it may store or retrieve information on your browser, mostly in the form of cookies. Control your personal Cookie Services here.

These cookies are necessary for the website to function and cannot be switched off in our systems.

In order to use this website we use the following technically required cookies
  • wordpress_test_cookie
  • wordpress_logged_in_
  • wordpress_sec

Decline all Services
Accept all Services
Scroll to Top